Test de cultură generală. Cine a inventat becul incandescent?

Inventatorul american Thomas Edison primește adesea tot meritul pentru această invenție, dar chiar a fost el primul care a venit cu ideea? Cine a inventat becul incandescent?

Cine a inventat becul incandescent? Toată lumea crede că este vorba despre Thomas Edison, dar este ceva mai complicat decât atât: mai mulți inventatori au avut un rol în crearea becului. De fapt, oameni de știință printre care Alessandro Volta, Humphrey Davy, James Bowman Lindsay, Warren de la Rue, William Staite și Joseph Swan au fost cu toții implicați în creație.

• Telescopul Webb a găsit o populație neobișnuit de mare de asteroizi între Jupiter și Marte
• Un nou studiu dezvăluie cum au jucat cometele un rol „major” în apariția vieții pe Pământ

Au fost dezvoltate și brevetate diverse iterații ale becului, dar se consideră că Thomas Edison a creat primul bec practic din lume; l-a inventat el cu adevărat?

Cine a inventat becul incandescent?

Au existat mai multe becuri create înainte ca Thomas Edison să ofere soluția sa la problema luminii incandescente în 1879: becul cu filament de carbon. Multe minți diferite au lucrat la crearea primului bec incadescent din lume. Alessandro Volta, de unde vine numele unității de măsură „volt”, este considerat inventatorul bateriei electrice și a dezvoltat pila voltaică în 1799-1800.

Datorită luminii pe care a emis-o în firul său de cupru, pila voltaică ar putea fi considerată una dintre cele mai timpurii forme de iluminare incandescentă. Humphry Davy a folosit în 1802 pila voltaică (conectată la electrozi de cărbune) pentru a crea „lampa cu arc electric”.

Lampa rudimentară, care strălucea prea puternic și se ardea prea repede, a fost o descoperire importantă, dar James Bowman Lindsay și Warren de la Rue au extins ideea în 1835, respectiv 1840, pentru a crea probabil prima asemănare apropiată cu becul pe care îl știm astăzi, explică Science Focus.

Becurile de dinaintea celui creat de Edison

Becul lui James Bowman Lindy a folosit filament de cupru, iar cel al lui Warren de la Rue a folosit un filament spiralat de platină. Niciunul dintre cele două becuri nu era suficient de practic pentru utilizarea de zi cu zi. Filamentele de cupru se ardeau prea repede, iar prețul platinei a făcut ca becul lui Warren de la Rue să fie pur și simplu prea costisitor.

În cele din urmă, trecem la William Staite, al cărui mecanism de ceas și becurile pe bază de tije de carbon au oferit demonstrații publice ale lucrării sale, dintre care una a fost văzută de Joseph Swan. În cele din urmă, costul bateriilor necesare pentru a alimenta luminile lui Staite s-a dovedit fatal pentru designul său influent.

Joseph Swan, alături de Thomas Edison, este persoana considerată ca fiind responsabilă de inventarea becului. Chimistul născut în Sunderland a creat prima lampă electrică de succes cu filament incandescent și a făcut demonstrații publice despre aceasta la sfârșitul anului 1878 și începutul lui 1879.

După ce a experimentat cu filamente de hârtie carbonizată, designul lămpii electrice a lui Swan din 1880 a folosit în schimb fir de bumbac carbonizat, care a produs rezultate mult superioare în ceea ce privește longevitatea luminii, dar încă nu a fost perfect din cauza grosimii filamentelor sale. Acest lucru se petrecea cam în același timp cu munca lui Thomas Edison cu filamente de fir de bumbac.

Designul care a avut, în cele din urmă, succes a fost cel al lui Edison și Swan

Combinația lui Edison de design subțire de filament de carbon cu viduri mai bune a făcut ca el să fie primul care a rezolvat atât provocările științifice, cât și cele comerciale ale proiectării becurilor.

După o bătălie judiciară din Marea Britanie, în care a fost de partea brevetului lui Swan împotriva unui alt producător de lămpi, cei doi au lucrat împreună în compania Ediswan și au vândut lămpi care foloseau filamentul de celuloză pe care Swan l-a inventat în 1881.

Așadar, cine a inventat becul incandescent? Este ușor de spus că fie Joseph Swan, fie Thomas Edison a inventat becul, dar în realitate acesta a fost dezvoltat pe baza unor lucrări preexistente care datează de la începutul secolului al XIX-lea. Alessandro Volta, Humphrey Davy, James Bowman Lindsay, Warren de la Rue și William Staite au avut fiecare un rol.

Prin urmare, becul ar putea fi numit un efort cumulativ, mai multe nume cheie fiind implicate în elaborarea procesului înainte ca Swan și Edison să creeze becurile practice care au deschis calea spre ceea ce avem astăzi.

Thomas Edison a rezolvat multe dintre primele problemele lămpii electrice, experimentând pe baza muncii făcute de alții înaintea lui. El a descoperit cel mai bun amestec de design subțire de filament de carbon și a folosit o tehnologie mai bună a pompei de vid, astfel încât a ajuns să fie prima persoană care a dezvoltat un bec cu adevărat viabil din punct de vedere comercial.

Vă recomandăm să citiți și:

Laserele spațiale ar putea începe transmisia de informații către Pământ până la sfârșitul anului

Un robot minuscul care își schimbă forma se poate strecura prin cele mai înguste spații

Cercetătorii au creat o baterie pentru lentilele de contact alimentate de lacrimi

Un dispozitiv cuantic a fost folosit pentru încetinirea unei reacții chimice de 100 de miliarde de ori